Padelul și tenisul împart sistemul de scor, dar aproape nimic altceva. Terenul e de patru ori mai mic și complet închis, racheta n-are corzi, iar serviciul se joacă de jos, nu peste cap. Cine vine dintr-un sport crede că știe jumătate din celălalt — și greșește la fiecare a doua regulă.
De ce apare și numele „padel tennis" — și cu ce nu se confundă
Mulți caută sportul direct ca „padel tennis", nu doar „padel" sau „padel vs tenis" — și nu e o greșeală de scriere. Pagina Wikipedia dedicată padelului redirecționează chiar ea termenul „Padel tennis" către articolul despre padel, cu o notă explicită să nu fie confundat cu „Paddle tennis". În engleză, padelul mai e numit informal și „paddle" (în SUA și Canada).
Confuzia vine dintr-un sport cu totul diferit, care chiar se numește așa de peste un secol. „Paddle tennis" a fost inventat în 1898, la Albion, Michigan, de preotul episcopalian Frank Peer Beal — cu 70 de ani înainte ca padelul să existe. În 2015-2016, federația americană a rebranduit sportul „POP Tennis", exact pentru a-l distinge de padel și de un alt sport asemănător, platform tennis, cu care se confundă la fel de des sub numele „paddle" sau „paddle tennis".
Cele două sporturi n-au aproape nimic în comun dincolo de rachetă. La paddle tennis / POP Tennis terenul măsoară 15,24 pe 6,09 metri, fileul stă la doar 0,78 m, iar mingea ieșită din teren sau care atinge gardul e pur și simplu pierdută — fără regula ricoșeului din pereți care definește padelul. Dacă ai găsit acest articol căutând „padel tennis", sportul despre care vorbim mai departe e padelul, cel din Chișinău — nu varianta americană.
Terenul: padelul încape de patru ori într-un teren de tenis, dar e închis pe toate laturile
Un teren de padel are 20 de metri lungime și 10 lățime — cifre fixate de Federația Internațională de Padel (FIP), cu o toleranță de 0,5%. Fileul stă la 0,88 m în centru și 0,92 m lângă stâlpi, iar linia de serviciu trece la 6,95 m de fileu. Tot terenul e închis: sticlă pe fund și pe o parte din laterale, plasă metalică pe rest, cu pereți din spate înalți de 3-4 metri.
Terenul de tenis e mult mai mare și complet deschis. La simplu, Federația Internațională de Tenis (ITF) fixează 23,77 m lungime pe 8,23 m lățime; la dublu, lățimea urcă la 10,97 m. Fileul e mai înalt decât la padel — 0,914 m în centru, 1,07 m lângă stâlpi — iar linia de serviciu trece la 6,40 m de fileu. Fără pereți, mingea ieșită din teren e pur și simplu pierdută.
Ca suprafață, un teren de tenis de dublu are peste 260 m² de zonă de joc, față de 200 m² la padel, dar diferența reală se vede în jur, nu pe teren: tenisul are nevoie de câțiva metri de spațiu liber în afara liniilor ca mingea să nu iasă din incintă, pe când padelul, închis, se termină exact unde se termină pereții.
Racheta: placă plină la padel, corzi întinse la tenis
Racheta de padel nu are corzi. E o placă rigidă și perforată, cu găuri de 9-13 mm care lasă aerul să treacă, limitată de FIP la 45,5 cm lungime, 26 cm lățime și 38 mm grosime, cu o greutate uzuală între 350 și 390 de grame.
Racheta de tenis rămâne clasică — cadru cu corzi întinse, până la 73,7 cm lungime totală și 31,7 cm lățime, cu suprafața de lovire (zona cu corzi) limitată la 39,4 pe 29,2 cm. ITF nu limitează greutatea deloc — în practică, o rachetă de tenis pentru adulți cântărește între 265 și 340 de grame nefolosită, majoritatea jucătorilor de agrement preferând între 285 și 305 grame.
Diferența se simte imediat la impact: placa solidă a padelului lovește mai „plin" și mai previzibil, fără corzi care se dezacordează sau se rup, în timp ce racheta de tenis, cu corzile ei, dă mai multă putere și efect, dar cere un control mai fin al prizei și al elanului.
Mingea: aceeași greutate, presiuni diferite
Mingea de padel cântărește între 56,0 și 59,4 grame, cu diametrul între 6,35 și 6,77 cm — regulamentul FIP cere o presiune internă de 4,6-5,2 kg pe 2,54 cm² și un ricoșeu de 135-145 cm când mingea e lăsată să cadă de la 2,54 m pe o suprafață dură.
Mingea de tenis cântărește, surprinzător, exact în același interval — 56,0-59,4 grame — dar are un diametru puțin mai mare, 6,54-6,86 cm, iar ITF îi cere un ricoșeu de 134-147 cm, testat tot de la 2,54 m, pe beton. Practic, cele două mingi sar la o înălțime aproape identică; diferența stă în presiunea internă mai mică a mingii de padel, care o face să simtă mai „moale" la impactul cu placa fără corzi.
Serviciul: de jos la padel, peste cap la tenis
La padel, mingea trebuie lăsată să sară o dată pe terenul propriu, apoi lovită de jos, sub linia taliei, în diagonală spre careul opus. Fiecare jucător are două încercări.
La tenis, serviciul standard e peste cap: mingea e aruncată în aer și lovită înainte să atingă solul, tot în diagonală și tot cu două încercări pe fiecare rundă. Diferența de viteză e mare — un serviciu de tenis la nivel înalt trece de 200 km/h, o viteză imposibil de atins cu o lovitură de jos.
Scorul e identic — jocul din spatele lui, nu
Aici cele două sporturi coincid complet. Punctele merg 15, 30, 40, ghem, cu avantaj la egalitate de 40-40; un set se câștigă la șase ghemuri cu diferență de două, iar la 6-6 se joacă tiebreak până la șapte puncte. Meciul e, de regulă, cel mai bun din trei seturi — regula e aceeași la FIP și la ITF, pentru că padelul a împrumutat sistemul de scor direct din tenis când a fost inventat, în 1969.
Ce diferă e cât durează un schimb sub acest scor identic. Fileul mai jos, serviciul mai lent și pereții care țin mingea în joc fac ca un ghem de padel să dureze, de regulă, mai multe lovituri decât unul de tenis, chiar dacă amândouă se numără la fel.
Cine aleargă mai mult
Un studiu din 2025, publicat în Frontiers in Sports and Active Living și bazat pe jucători de nivel național, a comparat direct cele două sporturi: la tenis, distanțele parcurse sunt mai mari, vitezele mai ridicate, sprinturile mai dese, iar pauzele dintre schimburi mai lungi. La padel, jucătorii schimbă direcția mult mai des, dar pe distanțe scurte — cinci metri e distanța tipică a unui efort — cu accelerații și decelerații repetate care solicită în special gleznele și picioarele.
Concluzia studiului nu e că unul dintre sporturi ar fi „mai greu" decât celălalt, ci că solicită corpul diferit: tenisul pe anduranță și viteză de deplasare, padelul pe explozivitate și schimbări repetate de direcție.
De ce trec atâția tenismeni la padel
Terenul închis explică jumătate din răspuns: o minge care ricoșează din perete rămâne în joc, deci un schimb nu se termină la prima greșeală de poziționare, așa cum se întâmplă des la tenis. Racheta solidă explică cealaltă jumătate — fără corzi de reglat și cu o suprafață plată, controlul vine mai repede decât la o rachetă cu corzi, unde tensiunea și priza se învață în timp.
Pentru cineva care n-a mai ținut nicio rachetă în mână, asta înseamnă un schimb real de mai multe lovituri chiar din prima sesiune de padel — lucru care, la tenis, ia de obicei câteva luni de antrenament constant.
Sporta MD acoperă în acest moment fotbal, baschet, volei și tenis — nu are terenuri de padel în aplicație. Terenurile de tenis din Chișinău sunt listate aici, iar cele de padel aici.