Baschetul pe care îl joci sau îl urmărești în Moldova se ține după regulile FIBA, federația internațională — nu după cele ale NBA, care diferă la destul de multe puncte ca să te încurce dacă ai învățat jocul de la televizor. Mai jos sunt regulile FIBA, cu diferențele față de NBA notate explicit unde contează.
Cinci jucători pe teren, bancă nelimitată
Pe teren joacă simultan cinci jucători de fiecare echipă. Regula a apărut în 1900 — înainte, numărul nu era fixat — și s-a păstrat de atunci. Restul lotului, până la doisprezece oameni pe foaia de joc, stă pe bancă. Schimbările sunt nelimitate ca număr din 1945: până atunci, un jucător schimbat avea voie să reintre doar o dată, apoi de două ori, până s-a renunțat complet la restricție.
Patru reprize de zece minute, nu de doisprezece ca la NBA
Un meci FIBA are patru reprize („quartere") de zece minute fiecare, cu pauze de două minute între prima și a doua, respectiv între a treia și a patra, și o pauză de cincisprezece minute după a doua repriză, când echipele își schimbă și coșurile. La NBA reprizele sunt de douăsprezece minute — diferența explică de ce un meci NBA durează, pe hârtie, cu aproape o repriză întreagă mai mult.
Punctajul și linia de trei, mai apropiată decât la NBA
O aruncare liberă valorează un punct, un coș din interiorul liniei de trei puncte valorează două, iar un coș de dincolo de linie valorează trei. Linia de trei a fost introdusă oficial în regulile FIBA în 1984. Poziția ei diferă față de NBA: 6,75 metri de coș la FIBA, față de 7,24 metri la NBA — jumătate de metru care schimbă unde se formează jocul de la distanță.
Douăzeci și patru de secunde să arunci, opt să treci jumătatea terenului
Echipa care are mingea trebuie să arunce la coș în cel mult 24 de secunde de când a intrat în posesie — regulă FIBA din 2000, cronometrată de la contactul cu cercul coșului, nu de la plasa propriu-zisă. Dacă mingea atinge cercul și echipa în atac recuperează propria ratare, cronometrul nu repornește de la 24, ci de la 14 secunde. Separat, echipa are opt secunde să treacă mingea din jumătatea proprie în cea de atac, tot de când FIBA a redus pragul de la zece secunde, în anul 2000.
Trei secunde sub coș, cinci secunde la aruncarea de margine
Un jucător de la atac nu poate sta mai mult de trei secunde în zona dreptunghiulară de sub coșul advers („zona de trei secunde") cât timp echipa lui are mingea vie. Regula a apărut în 1936, după un meci universitar american devenit celebru pentru duritatea jocului sub panou. La punerea mingii în joc de la margine, jucătorul are cinci secunde să paseze — altfel, posesia trece la cealaltă echipă. Tot cinci secunde are și un jucător strâns marcat de un adversar, aflat la cel mult un metru în poziție activă de apărare, înainte să fie obligat să driblească, paseze sau arunce.
Al cincilea fault personal te scoate din meci
Un jucător eliminat pe fault-uri personale sau tehnice, cumulate, la al cincilea — sau la al doilea fault nesportiv — trebuie să iasă de pe teren, dar are voie să rămână pe bancă. La NBA pragul e al șaselea fault, nu întâmplător: meciul de acolo are 48 de minute de joc, față de 40 la FIBA, așa că pragul mai mare compensează timpul suplimentar. Separat, fault-urile de echipă se contorizează pe repriză: de la al cincilea fault de echipă al unei reprize, orice fault următor asupra adversarului trimite jucătorul faultat direct la două aruncări libere, indiferent dacă acel fault s-a produs în timpul unei aruncări la coș.
Pasul greșit și driblingul dublu predau mingea, fără aruncare liberă
Nu orice abatere e fault. Pasul greșit înseamnă să te deplasezi cu mingea în mână fără să driblezi — abatere numită „nereguli", nu fault, de când regulamentul a scos-o din categoria fault-urilor în 1922. Driblingul dublu înseamnă să te oprești din dribling, să ții mingea cu ambele mâini, apoi să începi un dribling nou. Mingea nu poate fi atinsă de niciun jucător cât se află pe traiectoria descendentă spre coș sau în interiorul cilindrului imaginar de deasupra coșului — regulă din 1944, extinsă în 1958 și la propriul coș al echipei care atacă. În toate aceste cazuri, penalizarea e identică — mingea trece la cealaltă echipă — și nu urmează nicio aruncare liberă, pentru că nu a existat contact.
Trei arbitri la meciurile internaționale, semicerc fără fault sub coș
La competițiile internaționale sunt trei arbitri pe teren, nu doi — FIBA a introdus al treilea arbitru în 2006, după ce NBA o făcuse deja din 1988. Sub fiecare coș există un semicerc cu raza de 1,25 metri în care un apărător nu poate fi faultat pentru blocaj ofensiv al atacantului — regulă FIBA din 2010, menită să împiedice apărătorii să se posteze chiar sub panou doar ca să forțeze fault-ul atacantului care vine la coș.
Meciul începe cu săritura la centru, prelungirea se repetă din cinci în cinci minute
Un meci FIBA se deschide cu o săritură la centru — doi jucători, câte unul din fiecare echipă, sar să atingă mingea arbitrului în cercul central. Pentru toate situațiile ulterioare de minge disputată, inclusiv începutul reprizelor a doua, a treia și a patra, decide o săgeată care alternează posesia între echipe, nu o nouă săritură — regulă FIBA fixată din 2004. Dacă scorul e egal la finalul celor patru reprize, se joacă o prelungire de cinci minute; dacă egalitatea continuă, se mai joacă una, și așa până apare un câștigător. Pentru fault-urile de echipă, toate prelungirile contează ca o continuare a ultimei reprize.
Sporta MD acoperă fotbal, baschet, volei și tenis — joci baschet 5 la 5 sau 3 la 3, găsești un grup în aplicație. Regulile de mai sus sunt cele pe care le aplică orice arbitru la un meci oficial din Moldova, iar cunoscându-le înțelegi și de ce un meci privit la televizor, din NBA, se joacă puțin altfel.