Futsalul se joacă 5 la 5, portarul inclus, fără regula ofsaidului, cu o minge mai mică și mai grea decât la fotbalul pe iarbă, și cu reluări din picior — nu din mână — la tot ce la fotbalul cu 11 s-ar relua cu aut sau cu lovitură de la poartă. Regulile de mai jos sunt cele scrise de FIFA în „Futsal Laws of the Game", bazate la rândul lor pe legile IFAB ale fotbalului clasic, dar aplicate diferit pentru un teren de câteva ori mai mic.
Cinci de fiecare parte, dintre care unul e portar
Pe teren sunt cinci jucători per echipă — patru de câmp și un portar — cu maximum nouă rezerve pe bancă. Spre diferență de fotbalul cu 11, schimbările la futsal sunt nelimitate și se fac din mers: jucătorul care iese trebuie să părăsească terenul înainte ca cel care intră să poată juca, dar altfel schimbul se întâmplă în timp real, cu mingea în joc, nu doar la o pauză.
Dacă o echipă rămâne la mai puțin de trei jucători pe teren, meciul se întrerupe și se consideră pierdut pentru echipa incompletă.
Portarul are și el o libertate neobișnuită: poate părăsi complet poarta și juca mai departe, pe terenul advers, ca un jucător de câmp în plus — mișcarea se numește „portar zburător" și apare mai ales în ultimele minute, când o echipă e condusă și riscă totul pentru egalare.
Fără ofsaid — te reia cu lovitură de la linie, nu cu aut
Futsalul nu are deloc regula ofsaidului. Poți aștepta oriunde pe teren o minge lungă, indiferent câți adversari sunt între tine și poartă — asta, combinat cu terenul mic, e motivul pentru care futsalul produce în medie mai multe goluri decât fotbalul pe iarbă.
Când mingea iese pe lateral, nu se reia cu mâna, ca la aut, ci cu o lovitură de la linie (kick-in): mingea se pune pe linia de margine sau la cel mult 25 de centimetri în afara ei, stă pe loc, și trebuie jucată din picior în cel mult patru secunde de când jucătorul e pregătit. Dacă timpul trece sau execuția e greșită, lovitura trece la echipa adversă. Nu poți marca direct dintr-o lovitură de la linie — golul se validează doar dacă mingea mai e atinsă de un alt jucător înainte să intre în poartă.
Reluarea de la poartă funcționează la fel pe principiul picioarelor: portarul trebuie să o execute cu mâna, din interiorul careului, tot în patru secunde, și nici din ea nu se poate marca direct.
Mingea e mai grea și sare la jumătate
Mingea de futsal, pentru vârste de la 13 ani, are circumferința de 62–64 cm și o greutate de 400–440 g — mai grea decât o minge de fotbal obișnuită. Diferența reală e la sărit: scăpată de la 2 metri înălțime, prima săritură trebuie să fie între 50 și 65 cm — adică puțin peste jumătate din înălțimea de la care a fost lăsată. Mingea stă mai mult pe jos, se joacă mai rar cu capul, și recompensează controlul tehnic în spațiu strâns mai mult decât pasa lungă pe sus.
A șasea greșeală acumulată aduce o lovitură fără zid
Faulturile directe — lovit, împins, apucat, tras de adversar — se numără cumulat, pe echipă, în fiecare repriză. Până la a cincea greșeală, lovitura liberă se execută normal, de la locul faultului. De la a șasea greșeală acumulată încolo, orice fault nou se sancționează cu o lovitură liberă directă executată de la marca a doua de penalty, situată la 10 metri de poartă. Portarul trebuie să stea la minimum 5 metri de minge, iar restul adversarilor rămân în spatele ei — nu există zid de apărători în fața execuției, ca la fotbalul cu 11.
Penalty-ul propriu-zis se acordă pentru un fault în careu și se execută de la 6 metri de centrul porții — careu și distanță, ambele mult mai mici decât la fotbalul clasic.
Patru secunde la fiecare reluare, inclusiv la portar
Futsalul pune o limită de timp aproape peste tot: patru secunde la lovitura de la linie, patru secunde la reluarea portarului din careu, patru secunde la corner. Cine întârzie reluarea pierde mingea în favoarea adversarului. Portarul are, în plus, o regulă proprie — odată ce dă drumul mingii cu mâna sau cu piciorul, nu mai are voie să o joace din nou cu mâna până nu iese din teren sau nu e atinsă de un adversar. Excepție: dacă portarul trece pe terenul advers, acolo poate juca liber, ca orice jucător de câmp.
Talpă de cauciuc, nu crampoane
Echipamentul e normat și el: tricou cu mâneci, șort, jambiere, apărători de fluier din metal, plastic sau spumă, și pantofi cu talpă de cauciuc — crampoanele de metal, obișnuite pe gazon, sunt interzise într-o sală, pentru că ar distruge parchetul. Portarul are voie să joace în pantaloni lungi, dar trebuie să poarte un echipament de altă culoare decât restul jucătorilor și decât arbitrii. Bijuteriile nu sunt permise, nici alt echipament care ar putea răni jucătorul care îl poartă sau pe altcineva de pe teren.
Terenul mic nu înseamnă automat futsal oficial
Un teren de futsal internațional are 40 x 20 metri — cât o sală de handbal — iar porțile sunt de 3 x 2 metri. Suprafața e lemn, parchet sintetic sau un material similar, neted și fără asperități, într-o sală.
La Chișinău, doar patru din cele zece terenuri de fotbal din evidența Sporta MD suportă formatul complet 11v11 — restul de șase sunt limitate la formate mai mici. Dar aproape toate, mici sau mari, sunt în aer liber, pe gazon sintetic — nu săli cu pardoseală dură. Fotbalul jucat acolo e, tehnic, mai apropiat de ce se numește informal „five-a-side" sau minifotbal decât de futsalul oficial FIFA: fără arbitru desemnat de o federație, cu regulile stabilite de cele două echipe chiar înainte de meci — cine ține portarul mâna pe minge, dacă se joacă cu ofsaid sau nu, ce se consideră henț. Dacă vrei regulile exacte pentru un meci amical pe mini-teren, cel mai simplu e să le negociezi cu adversarii înainte de fluierul de start, nu să presupui că se aplică regulamentul de mai sus cuvânt cu cuvânt.
Sporta MD acoperă fotbal, baschet, volei și tenis în Chișinău — inclusiv rezervarea terenurilor mici pe care se joacă fotbalul redus din oraș.